De curând, la Prezicerile Antice, episodul 93 ei au arătat acest articol din ziar despre Maestră. Şi este din 2004 şi vorbea despre Maestră: „Samariteanul bun se duce la cumpărături mari în Canada.”
(Maestră, putem să punem câteva întrebări? ) Da. Sigur, sigur. ( Deci, recent la Prezicerile Antice, partea 93, ei au arătat acest articol de ziar despre Maestră. Și este din 2004 și vorbea despre Maestră: „Bunul samaritean continuă cumpărăturile în Canada. ” Acesta este titlul, iar povestea începe prin a spune: „Ea a reușit să îmbrățișeze sute de oameni în oraș vineri seara. Și aceasta nu a fost prima dată.” Și a fost atât de interesant și atât de emoționant să citesc acest articol. Noi am auzit și de la unul dintre asistenții Maestrei la acea vreme, că nu au fost doar ziarele, dar și la televizor, ei au difuzat știri despre Maestră zilnic pentru o vreme. Și eu voiam doar să întreb dacă Maestra ne-ar putea spune mai multe despre acea vreme. ) A fost o perioadă interesantă și eu am întâlnit oameni buni. Cred că oameni buni sunt peste tot. Doar că ei nu se afișează și voi nu îi vedeți, dar ei sunt peste tot.
De exemplu, am întâlnit un șofer de taxi bun. El m-a ajutat să duc pachete cu cadouri, aleargând prin oraș pentru că el locuiește acolo. El este musulman. (Oh. Uau.) Și arată ca și arabii, nu canadienii. Cred că a imigrat. (Da, Maestră.) Și atunci, el era cel care știa. Eu l-am întrebat pe taximetrist, pentru că nu cunosc nici un loc. Deci taxiul merge în față iar noi îl urmăm în zona săracă. (Da, Maestră.) Și apoi el m-a ajutat să duc pungi după pungi la diferite case, iar eu l-am ajutat să sune la sonerie și apoi fugeam. Lucru bun în echipă, nu? El era atât de bun. El o făcea cu bucurie. (Uau.) Și mi-a spus că și musulmanii fac acest lucru în Ramadan. Am spus: „Da. Știu aceasta.” Și m-a întrebat dacă sunt musulmană. Am spus: „Da. Sunt și musulmană. Sunt musulmană. Sunt catolică. Sunt budistă.Sunt hindusă. Sunt Sikh. Sunt jainistă. Eu sunt orice religie bună. Cred în toate.” El doar a râs. Și mai târziu m-a invitat special, m-a implorat să merg acasă la el. Și atunci, soția lui a preparat ceai pentru mine. Eu îmi amintesc că era salvie. Frunze de salvie. (Uau.) Ei le usucă și apoi fac ceai din ele. Oh, eu nu am gustat niciodată un ceai atât de bun înainte și nu am știut niciodată că din salvie se poate face ceai. (Da.) Deci, când m-am întors în Europa mai târziu, am încercat să cumpăr niște salvie în pungă și apoi să fac un ceai, dar nu are un gust la fel de bun. Poate că nu știam cum sau cantitatea trebuie să fie corectă. Și poate doamna musulmană, l-a preparat cu toată dragostea. (Da.) Pentru că i-a spus soțul ei ce am făcut și ea este atât de respectuoasă față de mine. Și mă invită pentru niște fursecuri. Și eu mă asigur, întreb dacă conțin ou sau nu, și așa că n-am mâncat. Deci ei mi-au adus ceva fără ou. Eu am uitat ce a fost. (Uau.)
Și mai târziu din cauza tuturor acestor donații, am dat toți banii pe care i-am avut și am împrumutat câțiva de la unii dintre frații și surorile voastre din Canada, atunci. Eu i-am returnat totuși. Cred că este vorba de 60.000 dolari SUA. (Uau.) Eu am rugat un contabil să-i transfere înapoi la ei. Oricum, din cauza aceasta, când am angajat un avion privat să mă întorc în Europa, nu am avut destui bani să plătesc. Deci, am datorat ceva, și piloții, au fost atât de buni, ei m-au lăsat. Eu am spus: „Vă voi plăti de îndată ce aterizez, pentru că vor veni oamenii mei să mă ia și atunci voi avea bani, atunci vă dau ceva bani. ” Deci ei au avut încredere și ne-au lăsat să urcăm. A trebuit să închiriez pentru că aveam câinii. Și a trebuit să plec rapid pentru că s-a întâmplat ceva ce nu ar fi fost atât de favorabil pentru mine. (Oh.) Unii oameni, ei fac unele droguri și aşa ceva și ei caută o situație similară. Și deși eu nu știu nimic despre aceasta, fug. (Da, Maestră.) Eu fug. Pentru că ei m-au întrebat: „Aveți ceva de-a face cu acest lucru?” Oameni care mă cunoșteau. Și am spus: „Nu! Desigur că nu. Eu nici măcar nu știu despre asta.” Și așa că a trebuit să fug înainte de a intra în bucluc. (Da, Maestră.) Pericolul pândește oriunde pentru mine, tot timpul așa. Nu știi niciodată. (Da, Maestră.) Acesta a fost avocatul meu care chiar m-a întrebat așa. (Uau.) Adică avocatul pe care îl cunoșteam. Eu am crezut că poate stau în Canada. Îmi place Canada. Îmi plac oamenii, ei sunt pașnici. Și ei sunt binevoitori. Nu sunt atât de războinici. (Da, Maestră.) Ei nu sunt agresivi, sunt foarte pașnici. Iar avocatul se presupune că mă ajută, dar apoi el a citit ceva în ziar. Și el mi-a spus ... Pentru că unii asiatici au făcut-o, ei au plantat ceva cu frunză verde pe care oamenii o mănâncă sau fumează cu ea. (Marijuana.) Ah! Îmi amintesc că nu este cocaină. Marijuana. (Da, Maestră.) Mi-au spus că au plantat așa ceva în case (Oh.) pentru a o vinde. „Aveți ceva de-a face cu aceasta? ” Eu am spus nu! Nu, desigur că nu. Eu sunt vegană și nu fac astfel de lucruri. Nu fac droguri, nu fumez, nu fac nimic care este dăunător altora.” Dar totuși, îmi puneți întrebarea aceasta! Eu fug. De aceea, nu am vrut să stau acolo și merg să-mi spăl numele. Mi-e teamă că nu îmi pot spăla numele chiar dacă nu fac nimic rău. Oh, atât de înfricoșător, așa că fug. Am angajat cel mai rapid posibil avion, unul mic, așa că ei au sărit dintr-o insulă în alta. Durează 24 de ore pentru a ajunge în Europa. (Uau.) Și bieții mei câini. Etc., etc. În orice caz, este în regulă, este bine. Măcar noi am ajuns în siguranță. Atât de multe lucruri nu vi le pot spune. (Da, Maestră.)
Deci, oameni buni sunt peste tot. Dar este și periculos. Mai târziu, mi-am dat seama că eram prea imprudentă. Eu merg peste tot și ofer donație. Nu credeam că este atât de mare, dar pentru alte persoane, ei cred că este foarte mare pentru că ei nu îi aveau înainte. Cum a văzut Armata Salvării că le-am dat 8.000 dolari SUA, dar nu credeam că este mult. Dar pentru ei este mult, în afară de toate hainele și chestii, cadouri, ciocolată și toate acestea. Deci a fost un fel de discuție a orașului, și poliția chiar m-a verificat, dacă am avut sau nu bunuri furate. (Oh.) Mai târziu au aflat că le-am cumpărat în piață. Nu piața care este menționată în acest ziar, deoarece eu cred că unul sau două ziare au scris de asemenea despre aceasta. Eu nu știam Numai acest ziar, ei m-au prins asupra faptului. Vă voi spune de ce mai târziu. (Bine.) Eu am crezut că îmi amintesc că eu v-am spus deja, dar de ce întrebați din nou? Poate câteva detalii nu. Deci, dacă am făcut-o deja, vă prefaceți că nu ați auzit și râdeți, ca să mă simt încurajată să vă spun mai multe. ( Noi vrem să știm mai multe, Maestră! ) Atâtea lucruri, deci eu nu știu dacă le pot spune în ordine.
Poliția chiar m-a verificat. Și atunci au aflat că este adevărat cardul de credit și este pe numele meu Altfel, nimeni nu știa numele meu. Dar apoi ei au tăcut pentru că știau că nu vreau să vorbesc despre aceasta. Pentru că atunci când m-am dus la stația de pompieri, ei mi-au cerut numele și toate astea, să spună mulțumesc. Am spus: „Nu, nu, nu am nevoie. Dumnezeu dă, nu eu dau. (Da.) Vă rog, eu sunt doar un poștaș. ” Am spus: „Când a avut vreodată poștașul numele lui sau ei tipărit împreună cu donatorul? Eu sunt doar un poștaș, femeie poștaș, livrare.” Toți au zâmbit și mi-au dat drumul. Dar mai târziu, s-au îndoit, s-au dus să mă verifice. Poliția. Pentru că, cumva, este mult. Așa că sunt prea neatentă uneori așa. S-a întâmplat și de alte ori, dar uit mereu. Când văd ceva ce trebuie să fac, uit de orice altceva. Uit de mine și mi-am cheltuit cardul la maxim, deci nici nu am avut destul să plăteasc avionul. Și am împrumutat, dar nici ei nu aveau. Eu a trebuit să fug rapid. Nu puteam să rog pe toată lumea sau pe discipoli să-mi împrumute bani. Eu nu am avut timp. (Da.) Am rezervat avionul și a venit aproape imediat. A trebuit să-mi împachetez lucrurile, lucrurile câinilor mei Eu cred că doi sau trei frați m-au însoțit, iar creditul lor a fost mic, 2.000 sau 500. Nu contează, cel puțin ei au numele noastre și pașaportul, așa că au avut încredere în mine. Am spus: „Eu am bani, domnule.” Poate ei au știut că eu sunt doamna care a donat. ( Da.) Pentru că o doamnă blondă cu înfăţişare chineză, ei nu văd (des). Păr lung, blond.
Chiar dacă ziarul m-a implorat pentru o fotografie, eu am spus: „Bine, bine. Să-mi fotografiați numai spatele. Acesta este un credit pentru voi, pentru ziarul vostru.” Așa că ei mi-au făcut fotografia doar din spate. Mi-au respectat cu adevărat dorința. Dar chiar și atunci, a doua zi dimineață m-am dus la un alt magazin să cumpăr alte haine, pentru că cei din Armata Salvării mi-au spus că unii bărbați sunt prea mari, prea înalți, bărbații fără adăpost sunt cu adevărat înalți. Nimic nu li se potrivește. Așa că a trebuit să merg la un magazin special, el mi-a spus unde. M-am dus acolo, am cumpărat câțiva pantaloni lungi speciali, jachete lungi mari pentru ei. Și una sau două persoane, ei au spus: „Oh, Dvs. sunteți doamna care a donat la ziar și la televizor!” Eu am spus: „De unde știți?” Ei au zis: „Noi am văzut fotografia Dvs.”. Am spus: „Poza este doar din spate.” „Da, dar vă putem recunoaște.” Bănuiesc pentru că am cumparat hainele speciale. Sunt o doamnă asiatică, de ce ar trebui să cumpăr așa mărime mare XXXX? Pentru cine? Numai pentru canadieni. Oricum, așa că ei au spus: „Vă mulțumim. Sunteți foarte drăguță, foarte bună.” Eu am spus: „Da. Dumnezeu este foarte bun cu mine. Încerc să-l ajut pe Dumnezeu pentru a împărtăși iubirea Lui/Ei pe pământ.”
Și apoi am alergat repede înainte de a chema ei ziarele din nou. De aceea, eu am fost prinsă. Aceasta cred că a fost a treia oară sau a patra oară. Atunci am fost prinsă. Altădată, ei nu aveau nicio șansă de a le spune destul de repede. Eu am fugit repede. În ziua aceea încă mai cumpăram lucruri, jucării și lucruri pentru copii. Aceasta a durat mai mult timp pentru că a trebuit să comand ceva special pentru un copil care își dorea cu adevărat să aibă o jucărie specială. (Oh!) Și ei mi-au spus, așa că noi a trebuit să o comandăm și a luat ceva timp. O persoană specială trebuia să vină și m-a rugat să completez un formular, așa că am rugat fratele să completeze formularul. Nu vreau să completez eu formularul. Nu vreau, deci este în regulă. Dar eu tot am plătit. Atunci, mai aveam ceva bani și am plătit unele cu cardul de credit. Cu cardul meu de credit, nu poți scoate mulţi bani cash într-o zi. Așa că a trebuit să plătesc cu cardul de credit, eu nu am vrut. (Oh.) Dar cardul meu de credit nu-mi dă destui bani pentru a plăti ce voiam să cumpăr în fiecare zi. Am avut ceva, dar nu suficienți.
Deci, când am urcat în avion, nici nu puteam să las vreun discipol din Canada să știe. Am fugit. (Da.) Eu nu voiam să fac zgomot și a trebuit să fug cât mai repede cu cel mai mic avion, și a fost teribil, teribil, iar stomacul meu s-a dus în inima mea, (Oh.) și câinele meu a căzut de la nivelul superior pe podea. Din fericire, nu s-a rănit. (Oh.) Noi am pus-o în cușcă, chiar nemișcată și cu mine împreună. Mulțumesc Domnului. (Da.) Pentru că avionul nu avea loc în spate, așa că au stat toți împreună cu mine, dar în cușcă. Dar noi nu am avut suficient spațiu, așa că i-am îngrămădit unul peste altul. Și pentru că a sărit atât de mult, vreme rea, iarna. Ce a fost atunci, aprilie? (În ianuarie a fost acest articol.) Oh, nu este de mirare, desigur. (Deci iarna, da.) Era încă iarnă, și a fost foarte frig și vremea era foarte aspră. Noroc că ne-au luat. Eu am crezut că nu vom primi niciodată un avion pe această vreme. Dar poate au fost disperați sau ceva de genul. Ei doar ne-au luat, deși am creditat niște bani pe care nu i-am avut. Eu am fost prea ocupată cu de toate, mi-am cheltuit toți banii, nu credeam că o să am nevoie. Am cheltuit până n-am mai putut. Mi-am cheltuit totul de pe card și toți banii au dispărut.
(Maestră, articolul spune că ați golit raft după raft la magazin și ați umplut camioane cu jucării pentru departamentul de pompieri. ) Da. Aceea a fost o zi diferită. Jucăriile pentru departamentul de pompieri au fost cu o zi înainte. Și în ziua aceea, ziarul nu m-a prins. În ziua aceea încă mai cumpăram și petreceam ceva timp în magazin din cauza comenzii speciale. Și apoi unul dintre bărbați m-a văzut în afara magazinului sau în interiorul magazinului. Eu nu știu de unde a venit. Când a venit jurnalista, eu am văzut-o. Nu știam că ea era jurnalistă. Eu am văzut-o scoțând 20 de dolari și i-a dat lui. Și apoi, ea a venit la mine imediat și m-a întrebat una și alta și a spus că ea este jurnalistă pentru ziarul cutare și vrea să-mi ia interviu. Eu am spus: „Nu este mult de spus. Știți ce fac deja, nu? ” Ea a spus: „Da. Cumpărați lucruri pentru oameni, nu? ” Eu am spus: „Da. Deci, nu mai este nevoie de interviu, nu? La revedere. Am treabă de făcut.” Ea a spus: „Nu, vă rog, vă rog. Lăsați-mă să vă urmez un timp pe Dvs.”, și toate astea. Eu am spus: „Vă rog, dar nicio fotografie și niciun nume.” Și ea continua să pledeze până când i-am spus un nume. Și apoi ea mi-a văzut telefonul iar a spus: „Aveți atâția bani să dați și folosiți un telefon învechit.” Nu este un iPhone. Înainte era un telefon foarte mic, telefon învechit și cu bandă adezivă pe el. Așa că am spus: „Oh, câinele meu, el l-a mâncat. Am spus: „Eu sunt norocoasă să îl recuperez la timp. Altfel, ar fi dispărut.” Dar el a salivat și apoi a durat ceva timp pentru a usca bateria pentru a-l folosi din nou. Bateria sau SIM-ul, nu-mi amintesc. Și apoi l-am lipit. Am spus, „Încă funcționează!” Nici o problemă! Și ea s-a uitat la mine și a clătinat puțin din cap. Poate că s-a gândit „Doamna aceasta, nu știu de pe ce planetă a venit Ea. Trebuie să fie cucu.”( Oh, nu.) Și atunci, în acea zi ea m-a prins pentru că cineva a raportat. Pentru că a durat prea mult timp în acel magazin. Multe lucruri de cumpărat. (Da.) Cumpărarea jucăriilor și apoi mai multe jucării, și camioanele cu jucării plecase deja, și apoi să cumpăr mai multe jucării și apoi mai multe haine. Acesta este motivul pentru care ea m-a urmărit. Noi aveam câteva mașini. (Da.) Deci în acea zi, noi nu aveam un camion. Nu am putut închiria niciun camion și noi nu ne-am gândit că vom cumpăra multe. Noi am adus o mașină SUV și am încărcat-o în față și în spate, și eu m-am înghesuit între cadouri, între pungi, de asemenea. Pe bancheta din spate, am înghesuit pungi, de asemenea. Ca airbag-urile. Da, asta este sigur. În cazul în care mașina avea vreo problemă, noi nu am fi avut nicio problemă. Toate pachetele mă înconjoară.
